”Șarpele cetății” este un roman despre societatea românească de azi
Titlul cărții, Șarpele cetății, include atât simbolul pozitiv al șarpelui, prin Albert Baran, cât și pe cel negativ, prin adversarii săi, cei care pun în pericol stabilitatea „cetății”. Fiecare om, casă, oraș, țară – „cetate” – are „un păzitor”, vizibil sau nu, mic sau mare, sub diferite forme, dar care ajută la păstrarea echilibrului, speranței și credinței. Albert Baran este un jurnalist de investigație care dorește să atragă atenția asupra fenomenului de manipulare din societatea românească prin anchetele sale. Baran întruchipează mitul eroului modern, al individului care crede că „poate face diferența” și poate schimba lumea prin atitudinea și comportamentul său. Atât Albert Baran, cât și restul personajelor, întruchipează tipologii ale societății actuale. De altfel, faptele reale sunt reinterpretate în roman pentru a evidenția evenimente și manifestări prezente. Șarpele cetății este un roman despre societatea românească de azi.
…Un detaliu minor peste care trecuseși cu vederea îți schimbă total orientarea și realizezi că ai fost pradă unei iluzii. E de ajuns să apleci capul, nu trebuie neapărat să te răstorni. Firea mea este una care se îndoiește și caută certitudini în același timp. Este o luptă. Poate că de aceea am și ales meseria asta. Am un adevărat cult pentru îndoială, vreau și nu vreau să scap de ea. Jurnalismul oferă calea de mijloc, lasă mereu conceptul de îndoială deschis, chiar și atunci când ai făcut o alegere. A ajunge la o concluzie nu înseamnă finalul îndoielii în profesia noastră, ci deschiderea unui nou drum al întrebărilor…
…Jurnalistul de investigație este mai degrabă un sanitar decât un justițiar, cum s-ar crede la prima vedere. Față de celelalte tipuri de jurnaliști, el este dispus să riște aproape orice – sănătate personală, prestigiu social, beneficii materiale, loc de muncă, liniștea familiei – doar ca să se facă dreptate și să se afle adevărul. Nu-mi spune că n-ai testat asta pe pielea ta… De ce atâtea sacrificii? Pentru că așa poate să își ajute semenii, pentru că și-a ales rolul ingrat de a spune lucrurilor pe nume, pentru că simte că doar așa își poate îndeplini funcția socială și destinul personal. Este ca un înger care alege să se transforme într-un șarpe cu pene, doar ca să poată contribui cumva la ridicarea Cetății, aflată continuu în construcție, niciodată atât de încăpătoare, liniștită și fericită precum și-ar dori să fie!
…Pentru mine, manipularea este un soi de umilire a celorlați, de desconsiderare a lor ca ființe raționale, pentru ca anumiți indivizi să-și acopere nevoia de control, de putere. Nu-mi fac iluzii că o să revoluționez lumea și o să rezolv misterul care persistă de mii de ani, dar mă simt obligat să încerc. Nu pot să stau deoparte oricât de pesimist aș fi cu privire la rezultat. Ceva din adâncul ființei mele mă îndeamnă să nu renunț. Dacă vrei, sunt adeptul fidel al mitului lui Sisif. Năzuința mea spre impunerea unor valori absolute într-un univers imprevizibil și haotic reprezintă cea mai mare utopie. O aroganță. Acționez precum Sisif și cred în puterea picăturii care schimbă lumea. Fie doar și pentru o secundă ca omul să-și conștientizeze condiția și se va transforma, nu va mai putea rămâne la fel după o revelație. Oricât s-ar opune, sentimentul nu-i va mai da pace și va crește în interiorul său, căutând în jur noi elemente cu care să se hrănească.